Promovarea Viitorului Activ: Explorarea Activității Fizice în Rândul Tinerilor

Dovezi științifice detaliate susțin multiplele beneficii pentru sănătate obținute prin implicarea în activitatea fizică. Aceste avantaje cuprind îmbunătățirea constituției corporale, prevenirea supraponderabilității și obezității, precum și îmbunătățirea sănătății scheletice, metabolice și cardiovasculare [1]. Pe lângă aspectele fiziologice, activitatea fizică exercită efecte pozitive asupra stării psihosociale, inclusiv reducerea depresiei, stresului și anxietății, precum și îmbunătățiri ale încrederii și stimei de sine [2]. Beneficiile acumulate ale activității fizice regulate au o valoare semnificativă pe parcursul întregii vieți, dar devin de importanță critică în primii ani de viață pentru promovarea unei creșteri sănătoase, optimizarea funcției cardiometabolice și prevenirea bolilor cronice [1].

Regretabil, în ultimele decenii s-a observat o tendință de scădere a activității fizice datorată schimbărilor în practicile de stil de viață și reducerii oportunităților de implicare activă a copiilor și adolescenților. Activitatea fizică insuficientă, împreună cu creșterea comportamentelor sedentare, au contribuit la creșterea ratelor de supraponderabilitate și obezitate, conducând astfel la probleme de sănătate asociate. Această tendință alarmantă a dus la afectarea sănătății fizice și mentale în grupurile de vârstă progresiv mai tinere, cu copii și adolescenți prezentând acum afecțiuni metabolice și cardiovasculare care în trecut erau mai des asociate cu adulții, precum diabetul de tip 2 și ateroscleroza [3].

Cu toate acestea, înțelegerea populației cu privire la impactul pozitiv asociat cu activitatea fizică regulată a început să crească datorită creșterii raportărilor publicate și recomandărilor făcute de organizațiile profesionale și agențiile guvernamentale [4,5]. Centrul pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC) a constituit o comisie care propune o recomandare pentru copiii de vârstă școlară să se angajeze în minimum 60 de minute pe zi de activitate fizică moderată până la intensă, constând în principal din exerciții aerobice potrivite vârstei, dezvoltării și plăcerii lor [6-8]. Pentru a completa cele 60 de minute sau mai mult de activitate fizică zilnică recomandată, se sugerează ca copiii și adolescenții să includă în rutina lor exerciții pentru întărirea mușchilor și oaselor, de cel puțin trei ori pe săptămână [7].

Promovarea activității fizice regulate în rândul copiilor este esențială pentru a dezvolta obiceiuri sănătoase de viață încă de la o vârstă fragedă. Este important să alocăm o parte din timpul liber al copiilor pentru a se juca, participa la activități recreative, sporturi și alte eforturi fizice care să îmbunătățească toate aspectele fitness-ului fizic. Activitatea fizică poate avea loc în diverse contexte, inclusiv educația fizică, joaca, sporturile, transportul, muncă, recreerea sau exercițiile planificate [4,8]. Unele exemple de activitate fizică moderată includ activități precum skateboarding, drumeții și mersul rapid. Pe de altă parte, activitatea fizică intensă cuprinde alergarea, săritul coarda și participarea la sporturi precum hochei pe gheață, baschet, fotbal sau hochei pe teren [6]. Pentru a îndeplini cerința de 60 de minute de activitate fizică moderată până la intensă pe zi, se recomandă să se includă în rutină exerciții de întărire a mușchilor, precum cățărarea, exerciții cu greutatea corporală cum ar fi flotările și tracțiunile, precum și ridicarea greutăților. De asemenea, activitățile care întăresc oasele, cum ar fi săritul coarda, alergatul și săritul, ar trebui să fie integrate în rutina de trei zile pe săptămână [6].

Mai multe review-uri sistematice au relevat o gamă largă de avantaje rezultate din activitatea fizică regulată la copiii de vârstă școlară: reducerea acumulării de țesut adipos la tinerii supraponderali [9,10], scăderea tensiunii arteriale la tinerii care experimentează hipertensiune esențială ușoară [11], scăderea nivelurilor de colesterol și/sau trigliceride observată la tinerii cu obezitate sau colesterol crescut [12], îmbunătățirea sănătății scheletice [13,14], îmbunătățirea sănătății cardiometabolice [6], creșterea forței și rezistenței musculare [15], îmbunătățirea stării psihologice și sociale [16], reducerea probabilității de a experimenta depresia [6] și îmbunătățirea funcționării cognitive [17]. Dezvoltarea și menținerea forței și rezistenței musculare joacă un rol crucial nu numai în efectuarea activităților zilnice, ci și în îmbunătățirea performanțelor în activități recreative sau competiții [18]. Pe lângă beneficiile imediate, îmbunătățirile metabolice obținute în timpul copilăriei sunt asociate cu rezultate mai bune pentru sănătate în viața adultă [19].

Potrivit ghidurilor dedicate  activității fizice, se recomandă să se efectueze exerciții pentru întărirea mușchilor cel puțin de trei ori pe săptămână sau mai mult [7]. Părinții pot căuta clarificări cu privire la momentul potrivit, măsurile de siguranță, volumul, riscurile asociate și avantajele de a integra antrenamentul de forță în rutina copilului lor. Cu toate că profesioniștii din domeniul sănătății și fitness-ului recunosc importanța antrenamentului de forță, persistă anumite concepții greșite legate de siguranța și beneficiile acestuia. Aceste concepții greșite sunt enumerate în Tabelul 1.

Raportările referitoare la antrenamentul cu greutăți din anii '70 și '80 au subliniat riscul de leziuni ale cartilajelor de creștere, contribuind la credința greșită că antrenamentul de forță era nesigur pentru tineri. Cu toate acestea, este important de menționat că majoritatea leziunilor raportate în literatura din acea perioadă au fost atribuite în principal greutăților inadecvate, tehnicilor incorecte de ridicare și supraveghere insuficientă. Bazat pe două rapoarte care au utilizat sisteme de supraveghere a leziunilor, unul acoperind perioada 1990-2007 [20], iar celălalt perioada 2003-2005 [21,22], s-a observat că leziunile legate de antrenamentul cu greutăți la copii afectau în principal mâinile și picioarele, fiind adesea rezultatul unor accidente precum căderea greutăților. Prin urmare, cu supraveghere adecvată și respectarea ghidurilor de siguranță, majoritatea acestor leziuni pot fi prevenite.

Deși antrenamentul de forță implică un risc minor de leziuni la nivelul sistemului scheletic și a țesuturilor moi, preocuparea principală în cazul copiilor a fost în mod tradițional potențiala afectare a cartilajului de creștere cunoscut sub numele de placă epifizară. Cu toate acestea, atunci când antrenamentul de forță este efectuat cu frecvența potrivită, utilizând greutăți, seturi și repetări recomandate, de obicei nu exercită stres excesiv asupra cartilajelor de creștere și nu împiedică creșterea. Pe de altă parte, perioadele prelungite de activități repetitive cu impact, așa cum sunt observate în gimnastică, sau volume mari de antrenament de rezistență, prezintă un risc mai mare de leziuni ale plăcii epifizare. Dacă copiilor li se predă principiile corecte ale antrenamentului de forță și urmează o progresie graduală și adecvată a greutăților, riscul de leziuni ale cartilajului de creștere devine minim, mai ales atunci când sunt sub supravegherea adulților competenți [23,24].

Disponibilitatea de a se angaja în antrenamentul de forță este determinată în raport cu cerințele sportului și dezvoltarea fizică, cognitivă și socială a copilului. Se recomandă ca copiii și adolescenții să înceapă antrenamentul de forță numai dacă îl consideră valoros și să continue doar dacă îl găsesc plăcut, satisfăcător, semnificativ și provocator [25]. Este esențial atât pentru copii, cât și pentru părinți să înțeleagă clar că obiectivele antrenamentului de forță sunt îmbunătățirea forței musculare și rezistenței, în loc să se concentreze exclusiv pe creșterea masei musculare. Deși nu există o vârstă specifică pentru a se angaja în antrenamentul de forță, este important ca fiecare participant să aibă maturitatea de a înțelege și de a urma instrucțiunile, de obicei în jurul vârstei de șapte sau opt ani [26].

Unele organizații recomandă ca indivizii să fie evaluați de un specialist în medicină sportivă înainte de a începe antrenamentul de forță [25,27]. În schimb, alții propun că, deși o examinare medicală este indicată pentru tinerii aparent sănătoși, aceasta poate să nu fie o cerință absolută înainte de a participa la un program de antrenament de forță [24]. Efectuarea unei examinări preparticipare joacă un rol vital în prevenirea accidentărilor, în special prin identificarea și tratarea leziunilor nedepistate sau insuficient reabilitate [26]. În plus, această examinare permite medicului să afle mai multe despre obiceiurile de sănătate ale participantului și să ofere informații atât acestuia, cât și părinților săi. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca tinerii cu hipertensiune arterială necontrolată, tulburări convulsive sau cu un istoric de chimioterapie pe bază de antracicline pentru cancerul infantil să fie supuși unei evaluări și/sau tratament suplimentar înainte de a participa.

Conform ghidurilor AAP, se recomandă ca tinerii cu cardiomiopatie, în special cei cu cardiomiopatie hipertrofică, să evite antrenamentul cu greutăți din cauza riscului potențial de a agrava hipertrofia ventriculară și de a dezvolta cardiomiopatie restrictivă sau decompensare hemodinamică cauzată de o creștere bruscă a hipertensiunii pulmonare. Similar, AAP recomandă ca tinerii cu hipertensiune pulmonară moderată până la severă să se abțină de la antrenamentele cu greutăți intense, deoarece pot fi susceptibili la decompensare acută cu schimbări bruște ale hemodinamicii [28].

În concluzie, activitatea fizică joacă un rol esențial în creșterea și dezvoltarea tinerilor. Cu toate acestea, este crucial să acordăm prioritate siguranței și prevenirii accidentărilor, în special atunci când luăm în considerare programele de antrenament de forță. Examinările preparticipare servesc ca instrumente vitale pentru identificarea eventualelor probleme de sănătate ascunse, permițând medicilor să adapteze recomandările privind exercițiile fizice și să ofere îndrumare necesară. Ghidurile AAP sunt resurse valoroase, evidențiind anumite afecțiuni medicale care necesită prudență și evaluări suplimentare înainte de a participa la antrenamentul de forță. Respectând aceste recomandări și luând măsurile de precauție adecvate, putem asigura că tinerii pot beneficia de avantajele activității fizice, minimizând riscurile potențiale și promovând o generație mai sănătoasă și mai activă în viitor. Pe măsură ce înaintăm, cercetarea continuă și educația pe această temă sunt esențiale pentru a dezvolta înțelegerea și practicile noastre referitoare la activitatea fizică în rândul tinerilor. Adoptând o abordare echilibrată care pune preț pe bunăstarea tinerilor noștri, îi vom ajuta să ducă o viață mai sănătoasă și mai fericită și la vârste adulte.

References

1. Hills AP, Dengel DR, Lubans DR. Supporting public health priorities: recommendations for physical education and physical activity promotion in schools. Prog Cardiovasc Dis. 2015;57(4):368-374.
2. Morgan PJ, Saunders KL, Lubans DR.Improving physical self-perception in adolescent boys from disadvantaged schools: psychological outcomes from the Physical Activity Leaders randomized controlled trial. Pediatr Obes. 2012;7(3):e27-32.
3. Hallal PC, Andersen LB, Bull FC, Guthold R, Haskell W, Ekelund U. Global physical activity levels: surveillance progress, pitfalls, and prospects. Lancet (London, England). 2012;380(9838):247-257.
4. Strong WB, Malina RM, Blimkie CJR, et al. Evidence based physical activity for school-age youth. J Pediatr. 2005;146(6):732-737.
5. Pate RR, Pratt M, Blair SN, et al. Physical activity and public health. A recommendation from the Centers for Disease Control and Prevention and the American College of Sports Medicine. JAMA. 1995;273(5):402-407.
6. Piercy KL, Troiano RP, Ballard RM, et al. The Physical Activity Guidelines for Americans. JAMA. 2018;320(19):2020-2028.
7. Parrish A-M, Tremblay MS, Carson S, et al. Comparing and assessing physical activity guidelines for children and adolescents: a systematic literature review and analysis. Int J Behav Nutr Phys Act. 2020;17(1):16.
8. Guidelines for school and community programs to promote lifelong physical activity among young people. Centers for Disease Control and Prevention. MMWR Recomm reports Morb Mortal Wkly report  Recomm reports. 1997;46(RR-6):1-36.
9. Watts K, Beye P, Siafarikas A, et al. Exercise training normalizes vascular dysfunction and improves central adiposity in obese adolescents. J Am Coll Cardiol. 2004;43(10):1823-1827.
10. Benson AC, Torode ME, Fiatarone Singh MA. The effect of high-intensity progressive resistance training on adiposity in children: a randomized controlled trial. Int J Obes (Lond). 2008;32(6):1016-1027.
11. Hansen HS, Froberg K, Hyldebrandt N, Nielsen JR. A controlled study of eight months of physical training and reduction of blood pressure in children: the Odense schoolchild study. BMJ. 1991;303(6804):682-685.
12. Sung RYT, Yu CW, Chang SKY, Mo SW, Woo KS, Lam CWK. Effects of dietary intervention and strength training on blood lipid level in obese children. Arch Dis Child. 2002;86(6):407-410.
13. Janz KF, Gilmore JM, Burns TL, et al. Physical activity augments bone mineral accrual in young children: The Iowa Bone Development study. J Pediatr. 2006;148(6):793-799.
14. Sardinha LB, Baptista F, Ekelund U. Objectively measured physical activity and bone strength in 9-year-old boys and girls. Pediatrics. 2008;122(3):e728-36.
15. Sallis JF, McKenzie TL, Alcaraz JE. Habitual physical activity and health-related physical fitness in fourth-grade children. Am J Dis Child. 1993;147(8):890-896.
16. Rodriguez-Ayllon M, Cadenas-Sánchez C, Estévez-López F, et al. Role of Physical Activity and Sedentary Behavior in the Mental Health of Preschoolers, Children and Adolescents: A Systematic Review and Meta-Analysis. Sports Med. 2019;49(9):1383-1410.
17. Owen KB, Foley BC, Wilhite K, Booker B, Lonsdale C, Reece LJ. Sport Participation and Academic Performance in Children and Adolescents: A Systematic Review and Meta-analysis. Med Sci Sports Exerc. 2022;54(2):299-306.
18. Behringer M, Vom Heede A, Matthews M, Mester J. Effects of strength training on motor performance skills in children and adolescents: a meta-analysis. Pediatr Exerc Sci. 2011;23(2):186-206.
19. García-Hermoso A, Ramírez-Vélez R, García-Alonso Y, Alonso-Martínez AM, Izquierdo M. Association of Cardiorespiratory Fitness Levels During Youth With Health Risk Later in Life: A Systematic Review and Meta-analysis. JAMA Pediatr. 2020;174(10):952-960.
20. Kerr ZY, Collins CL, Comstock RD. Epidemiology of weight training-related injuries presenting to United States emergency departments, 1990 to 2007. Am J Sports Med. 2010;38(4):765-771.
21. Myer GD, Quatman CE, Khoury J, Wall EJ, Hewett TE. Youth versus adult “weightlifting” injuries presenting to United States emergency rooms: accidental versus nonaccidental injury mechanisms. J strength Cond Res. 2009;23(7):2054-2060.
22. Quatman CE, Myer GD, Khoury J, Wall EJ, Hewett TE. Sex differences in “weightlifting” injuries presenting to United States emergency rooms. J strength Cond Res. 2009;23(7):2061-2067.
23. Faigenbaum AD, Myer GD. Resistance training among young athletes: safety, efficacy and injury prevention effects. Br J Sports Med. 2010;44(1):56-63.
24. Faigenbaum AD, Kraemer WJ, Blimkie CJR, et al. Youth resistance training: updated position statement paper from the national strength and conditioning association. J strength Cond Res. 2009;23(5 Suppl):S60-79.
25. Webb DR. Strength training in children and adolescents. Pediatr Clin North Am. 1990;37(5):1187-1210.
26. Current comment from the American College of Sports Medicine. August 1993--"The prevention of sport injuries of children and adolescents". Med Sci Sports Exerc. 1993;25(8 Suppl):1-7.
27. Stricker PR, Faigenbaum AD, McCambridge TM. Resistance Training for Children and Adolescents. Pediatrics. 2020;145(6).
28. Maron BJ, Chaitman BR, Ackerman MJ, et al. Recommendations for physical activity and recreational sports participation for young patients with genetic cardiovascular diseases. Circulation. 2004;109(22):2807