Roxana-Elena Bohîlțea^1,2, Bianca-Margareta Salmen^2,3, Ana-Maria Cioca², Cristiana-Elena Durdu²

¹Departament of Obstetrics and Gynecology, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

²Departament of Obstetrics and Gynecology, Filantropia Clinical Hospital, Bucharest, Romania

3Doctoral School, “Carol Davila” University of Medicine and Pharmacy, Bucharest, Romania

Abstract

Screening-ul prenatal este o componentă esențială a îngrijirii prenatale, oferind informații valoroase despre starea de sănătate a fătului în curs de dezvoltare și permițând furnizorilor de asistență medicală să identifice potențiale riscuri  atât pentru mamă, cât și pentru făt. Sunt disponibile diferite metode de screening, inclusiv examinări ultrasonografice, testări prenatale neinvazive (NIPT) și markeri biochimici. În timpul îngrijirii prenatale, sunt testate diferite afecțiuni, inclusiv nașterea prematură, preeclampsie, diabet, restricție de creștere fetală, anomalii cromozomiale, trombofilie, infecții și boli tiroidiene. Cu toate acestea, cel mai important test de screening în timpul sarcinii este cel pentru anomaliile congenitale, care afectează aproximativ 2% dintre nou-născuți. În timp ce fiecare metodă de screening are propriile avantaje și limitări, combinarea mai multor metode poate îmbunătăți acuratețea detectării anomaliilor fetale și poate oferi o imagine mai cuprinzătoare a sănătății fetale.

Screening pentru anomalii genetice

Există mai multe metode de screening pentru anomalii genetice. Acestea includ screening-ul ultrasonografic, testele de screening serice și testul prenatal non-invaziv (NIPT).

Ecografia din primul trimestru s-a dovedit a fi o metodă eficientă de screening pentru aneuploidii, cum ar fi trisomia 21 [1]. Screeningul ultrasonografic din primul trimestru trebuie să includă măsurarea translucenței nucale [2]. Există o asociere binecunoscută între dimensiunile crescute ale translucenței nucale și riscul pentru aneuploidii [3]. Creșterea acesteia este asociată și cu alte anomalii genetice, precum și cu defecte structurale, cele mai frecvente fiind malformațiile cardiace, gastrointestinale și musculo-scheletice [4,5]. Pe lângă translucența nucală crescută, suspiciunea de trisomie 21 poate fi ridicată și pe baza altor constatări ecografice, cum ar fi defectul septal atrial, defect de canalul atrioventricular, ventriculomegalie, chistul plexului coroid, atrezie duodenală, atrezie esofagiană, absența osului nazal sau os nazal hipoplazic și femur scurt [1].

Există, de asemenea, caracteristici ecografice care au fost observate în sarcinile cu trisomie 18, acestea includ defecte ale tubului neural, ventriculomegalie, hidrocefalie, onfalocel, hernie diafragmatică, obstrucție ureterovezicală, rinichi anormali și vezică urinară anormală [6].

În sarcinile cu trisomie 13, au fost, de asemenea, evidențiate mai multe caracteristici ecografice, inclusiv defecte septale atriale și ventriculare, anomalii multiple ale canalului atrioventricular, ventricul unic, tetralogia Fallot, malformație Dandy-Walker, holoprosencefalie și ventriculomegalie [7].

Evaluarea ecografică poate fi valoroasă în identificarea anomaliilor asociate cu sindroame genetice specifice, cum ar fi sindromul Turner, sindromul de deleție 22q11.2, Cri du Chat, Beckwith-Widemann și sindromul Noonan [1].

Screening-ul combinat din primul trimestru, efectuat între 11-13+6 săptămâni, presupune revizuirea istoricului medical și a vârstei materne, evaluarea translucenței nucale și măsurarea nivelurilor de beta-hCG și PAPP-A libere. Această metodă de screening poate detecta mai mult de 90% din sarcinile cu trisomia 21 și aproximativ 95% din trisomiile 18 și 13 [8]. Adăugarea altor markeri fetali, cum ar fi evaluarea osului nazal, evaluările Doppler ale canalului venos și a fluxului sanguin prin valva tricuspidă, ar putea crește și mai mult eficiența screening-ului combinat din primul trimestru [9-11] cu o rată de detectare de 93-96% [8, 12]. Acești parametri ecografici suplimentari pot fi evaluați atunci când se efectuează screening-ul combinat sau în cadrul screening-ului contingent [13, 14].

Screening-ul contingent presupune ca pacienții să fie inițial împărțiți în 3 categorii în funcție de screening-ul combinat tradițional: risc ridicat (≥1:50), risc intermediar (1:51–1:1000) și risc scăzut (≤1:1000). Pacienților cu risc ridicat li se oferă teste invazive, iar pacienții cu risc scăzut nu necesită teste suplimentare. Pacienții cu risc intermediar vor necesita teste de screening suplimentare în al doilea trimestru [5, 15].

Screening-ul seric al trimestrului II include triplu test care evaluează vârsta mamei în combinație cu nivelul seric matern de alfa-fetoproteină, estriol neconjugat și hCG. Pentru sarcinile datate ultrasonografic, triplu test poate detecta 71% dintre sarcinile cu sindrom Down cu o rată de fals pozitive de 5% [15].

Un alt test de screening este reprezentat de screening-ul cvadruplu. Aceasta include dozarea hCG, alfa-fetoproteină (AFP), inhibină A și estriol neconjugat. Acești parametri în combinație cu vârsta maternă, rasa, greutatea, numărul de feți, prezența sau absența diabetului și vârsta gestațională oferă o evaluare a riscului de sindrom Down, trisomie 13, trisomie 18 și defecte ale tubului neural [16, 17]. Screeningul cvadruplu are o rată de detecție de 82%, cu o rată de rezultate fals pozitive de 5% [15]. O altă opțiune disponibilă este screening-ul cvintuplu care utilizează aceiași parametri ca și screening-ul cvadruplu, la care se adaugă un alt biomarker - hCG hiperglicozilat [5].

Screening-ul integrat presupune măsurarea translucenței nucale și dozarea proteinei plasmatice A asociată sarcinii în primul trimestru și efectuarea testului cvadruplu în trimestrul al doilea, pacienta primind rezultatul doar când au fost efectuate toate analizele. Rata de detectare a anomaliilor folosind acest test este între 85-87%, cu o rată a rezultatelor fals-pozitive între 0,8-1,5% [18].

Screening-ul secvenţial implică măsurarea translucenței nucale, b-hCG şi PAPP-A în primul trimestru, urmată de testul cvadruplu în al doilea trimestru. Spre deosebire de screening-ul integrat, pacientul primește rezultatul după prima serie de teste [5]. Pacienților care sunt considerați cu risc ridicat după testele din primul trimestru le sunt recomandate testele invazive, iar pacienților cu risc scăzut li se oferă teste suplimentare de screening seric în al doilea trimestru [15].

Testul prenatal non-invaziv (NIPT) a devenit din ce în ce mai utilizat în ultimii ani deoarece asigură evaluarea stării de sănătate a fătului, fără a crea riscuri pentru făt sau mamă [19]. Acest test se bazează pe analiza ADN-ului fetal în circulație liberă și este o metodă de screening care necesită confirmarea rezultatului cu un test de diagnostic, dar care are și alte aplicații care nu necesită testare invazivă ulterioară: determinarea sexului, grupei sanguine și Rh [20, 21].

ADN-ul fetal în circulație liberă derivă din celulele trofoblastice ale placentei și devine detectabil începând cu 4 săptămâni de gestație. Cu toate acestea, nivelurile care permit testarea tulburărilor monogenice sunt atinse la 6-7 săptămâni de gestație. NIPT este un test de screening pentru aneuploidie și nu un test de diagnostic [22]. Acest lucru se datorează riscului de rezultate discordante care pot apărea din cauza mozaicismului placentar, mozaicismului fetal, neoplaziei materne și sindromului geamănului dispărut [23, 24].

Acest test are o sensibilitate de 99,3% (95% CI 98,9-99,6%) în depistarea sindromului Down, 97,4% (95,8-98,4%) în detectarea sindromului Edwards și 97,4% (86,1-99,6%) în depistare a sindromului Patau. Specificitatea este de 99,9% (99,9-100%) pentru toate cele trei trisomii [25].

Screening pentru anomalii structurale

Screening-ul pentru anomalii fetale structurale a fost făcut în mod tradițional în al doilea trimestru, dar multe anomalii structurale pot fi diagnosticate între 11 și 14 săptămâni de gestație. Ecografia din primul trimestru este un instrument valoros în diagnosticul acestora [26].

Anomaliile cardiace congenitale sunt cele mai frecvente malformații structurale, care afectează 8 din 1000 de copii. Deși cele mai multe dintre acestea sunt malformatii minore, 3 din 1000 de fetuși vor fi afectați de o formă severă de patologie cardiacă [27]. Ecografia poate evidenția dextrocardie, mezocardie, inimă ectopică, întoarcere venoasă pulmonară anormală, vena cavă superioară stângă persistentă, defecte ale septului atrial și ventricular, defecte atrioventriculare, atrezie pulmonară, stenoză valvulară, anomalie Ebstein, tetralogia Fallot, transpoziția vaselor mari si coarctația de aorta [28].

Defectele tubului neural au a doua cea mai mare frecvență după anomaliile cardiace. Ecografia din primul trimestru a fost evaluată ca modalitate de screening pentru aceste anomalii. Deși unele defecte ale tubului neural pot fi identificate la ecografia din primul trimestru, rata de detecție este mult mai mică decât la ecografia din trimestrul II. Spina bifida, anencefalia sunt câteva dintre afecțiunile care pot fi evidențiate ecografic [29].

Anomaliile structurale renale reprezintă 20% dintre anomaliile congenitale. Tractul urinar poate fi vizualizat ecografic de la 11 saptamani, iar acest lucru permite identificarea mega-vezicii intre 11-14 saptamani de gestatie. Ecografia din trimestrul II permite depistarea majorității anomaliilor renale cu o sensibilitate mai mare. Agenezia renală bilaterală poate fi confirmată ecografic, evidențiind fosele renale libere și absența umplerii vezicii, însoțite de oligoamnios sau anhidramnios sever. Rinichii displazici, rinichii duplex, rinichii polichistici și dilatațiile tractului renal superior și a valvelor uretrale posterioare sunt alte afecțiuni care pot fi evidențiate ecografic [30].

Ultrasonografic pot fi identificate si anomalii gastrointestinale: atrezie, stenoze, dublarea tractului gastrointestinal, tumori, chisturi, boli hepatice, splenice sau pancreatice. Anomaliile membrelor, anomaliile musculofasciale, faciale și ale peretelui abdominal pot fi, de asemenea, diagnosticate cu ultrasunete [31].

Screening pentru diabetul gestațional

Diabetul gestațional este cea mai frecventă tulburare metabolică care complică sarcina. Creșterea prevalenței diabetului gestațional din ultimele decenii se corelează cu creșterea prevalenței obezității materne. Etiologia bolii este complexă, implicând atât factori genetici, cât și factori de mediu [32].

Diabetul gestațional este definit ca diabetul diagnosticat în al doilea sau al treilea trimestru de sarcină, care nu a fost prezent înainte de sarcină [33]. Având în vedere numărul mare de gravide nediagnosticate cu diabet anterior sarcinii, pacientele cu factori de risc pentru diabet ar trebui testate la prima vizită prenatală folosind criteriile standard de diagnostic [33]. Testele care pot fi utilizate sunt glicemia la pacienții cu simptome de hiperglicemie, testul de toleranță la glucoza cu 75 g glucoză, hemoglobina glicozilată, glicemia a jeun [34]. Pacientele cu rezultate pozitive trebuie incluse în categoria pacientelor cu sarcina complicată cu diabet (cel mai adesea tip 2, mai rar tip 1 sau diabet monogen) [33].

Screening-ul pentru diabetul gestațional se efectuează între 24-28 săptămâni de gestație [35]. Metodele utilizate sunt testarea într-o etapă constând în testul oral de toleranță la glucoză cu 75 g glucoză sau testarea în două etape cu testul de toleranță la glucoză cu 50 g glucoză, urmată de testul de toleranță la glucoză cu 100 g glucoză la pacienţii cu rezultat pozitiv [36].

Pacientele cu diabet gestațional trebuie testate la 4-12 săptămâni după naștere pentru pre-diabet sau diabet folosind testul de toleranță la glucoză cu 75 g de glucoză [37]. De asemenea, pacientele cunoscute cu antecedente de diabet gestațional ar trebui incluse în screening-ul pe termen lung pentru pre-diabet și diabet. Testul de toleranță la glucoză poate fi efectuat o dată la 3 ani sau glicemia a jeun anual sau hemoglobina glicozilată anual [38].   

Nu există un consens internațional cu privire la screening-ul și diagnosticul diabetului gestațional. Se discută opțiunea screening-ului universal versus screening-ul selectiv, perioada optimă pentru screening, cele mai potrivite metode de diagnosticare, valorile limită și testarea într-un pas sau în două etape [36].

Screening pentru preeclampsie

Preeclampsia afectează 2-3% dintre sarcini și este o cauză globală majoră a mortalității și morbidității materne și fetale [39]. Preeclampsia a fost definită anterior ca apariția hipertensiunii arteriale și a proteinuriei semnificative după 20 de săptămâni de gestație. În prezent, definiția universal acceptată a preeclampsiei este cea propusă de ISSHP (International Society for the Study of Hypertension in Pregnancy), astfel preeclampsia este definită ca presiunea arterială sistolică ≥ 140 mmHg și/sau presiunea arterială diastolică ≥ 90 mmHg, măsurată de cel puțin două ori la intervale de cel puțin 4 ore, valori care apar la pacienții anterior normotensivi, la care se adaugă una sau mai multe dintre următoarele criterii, care apar pentru prima dată după 20 de săptămâni de gestație: proteinurie ≥ 300 mg/24 ore, semne de disfuncție ale organelor matern, printre care leziuni renale acute (creatinina ≥ 90 micromol/L, afectare hepatică (transaminazele crescute > 40 UI/L) ) cu sau fără durere în hipocondrul sau epigastrul drept, complicații neurologice (starea psihică alterată, cefalee, tulburări de vedere), complicații hematologice (trombocitopenie, coagulare intravasculară diseminată, hemoliză) sau disfuncție uteroplacentară (RCIU, debit Doppler modificat pe artera uterină, moarte fetală intrauterină) [40].

Literatura de specialitate discută screening-ul universal al preeclampsiei în timpul sarcinii. Acest lucru ar trebui aplicat tuturor pacienților din primul trimestru și implică un test combinat care include factori de risc materni și anumiți biomarkeri [40]. Principalii factori de risc implicați în apariția preeclampsiei sunt reprezentați de factori precum nuliparitatea, antecedentele personale sau familiale de preeclampsie, hipertensiunea cronică, diabetul, colagenoza, rasa neagră, obezitatea și trombofilia [41]. Cel mai eficient test combinat este cel care include factorii de risc materni, tensiunea arterială medie, nivelul seric al factorului de creștere placentară (PLGF) și indicele de pulsatilitate a arterei uterine (UTPI) [40]. Acest test poate prezice 90% din cazurile de preeclampsie cu nașterea <32 săptămâni și 75% din cazurile de preeclampsie cu nașterea <37 săptămâni [42]. Atunci când valorile PLGF și UTPI nu sunt disponibile, riscul poate fi calculat utilizând factorii de risc materni și tensiunea arterială medie, dar nu ar trebui calculat folosind doar factorii de risc. Când valoarea PAPP-A este măsurată în screening-ul pentru aneuploidie, aceasta poate fi inclusă în evaluarea riscului de preeclampsie. Variațiile față de testul complet combinat duc la o performanță redusă de screening. Un pacient este considerat cu risc ridicat atunci când riscul este mai mare de 1:100 [40].

Când resursele sunt limitate, screening-ul contingent poate fi aplicat prin utilizarea factorilor de risc matern și a tensiunii arteriale medii, măsurarea PLGF și UTPI fiind rezervată unui subgrup al populației [40].

La pacientii cu risc crescut se recomanda calciu si aspirina in doze mici. Suplimentarea zilnică cu carbonat de calciu (1000-2000 mg/zi) și aspirină (50-150 mg/zi) s-a dovedit a fi eficientă în studii randomizate [42]. Conform studiului ASPRE, administrarea de aspirină a dus la o reducere semnificativă cu 62% a incidenței preeclampsiei premature comparativ cu un placebo. Cu toate acestea, nu a fost observat niciun efect semnificativ asupra incidenței preeclampsiei la termen [43].

Screening pentru incompatibilitatea Rhesus

Boala hemolitică a fătului și a nou-născutului (HDN) este o afecțiune în care anticorpii imunoglobulinei G (IgG) materne distrug globulele roșii (RBC) ale fătului sau nou-născutului, ducând la hemoliză. HDN cauzată de aloimunizare afectează în principal grupele sanguine majore, inclusiv Rh, A, B, AB și O. Cu toate acestea, incompatibilitățile din grupurile de sânge minore, cum ar fi sistemele Kell, Duffy, MNS, P și Diego pot provoca, de asemenea, boli semnificative [44] .

Incompatibilitatea în sistemul Rh în sarcină este reprezentată de discordanța dintre antigenele eritrocitare materne și fetale aparținând grupului Rhesus (cel mai frecvent D, E, e, C și c). Aloimunizarea mamei la antigenele eritrocitare fetale poate duce la boală hemolitică la făt și nou-născut, care poate avea consecințe fatale [45].   

Utilizarea postpartum a imunoglobulinei anti-D la pacientele cu Rh negativ a dus la o scădere a aloimunizării de la 16% la 2%. Introducerea ulterioară a profilaxiei anti-D prenatale în al treilea trimestru (aproximativ 28 de săptămâni) a condus la o scădere suplimentară a incidenței bolii hemolitice a fătului și nou-născutului la 0,5% [46].      

Toate femeile însărcinate trebuie testate pentru grupa sanguină și Rh la prima vizită prenatală. Pacienții Rh negativ ar trebui să fie testați pentru anticorpi anti-D. Dozarea anticorpilor trebuie repetată înainte de administrarea imunoglobulinei anti-D la 28 de săptămâni de gestație, postpartum și în orice eveniment cu risc de aloimunizare în sarcină [47]. Societatea Română de Obstetrică și Ginecologie recomandă screening-ul pentru aloimunizarea Rh prin măsurarea nivelului de anticorpi anti-Rh la 20, 28 și 36 de săptămâni de sarcină. În ceea ce privește grupele sanguine minore, ACOG afirmă că monitorizarea pacienților sensibilizați la Kell folosind titruri de anticorpi nu este adecvată, deoarece anticorpii Kell nu corespund gradului de stare fetală.

Screening pentru disfuncții tiroidiene

Disfuncțiile tiroidiene sunt pe locul doi în ceea ce privește tulburările endocrine care afectează femeile de vârstă reproductivă [48]. Incidența hipotiroidismului în sarcină este între 0,3 și 3% și este mai mare în regiunile cu deficit de iod [49]. În America de Nord, tiroidita autoimună este principala cauză a hipotiroidismului în timpul sarcinii [48]. Hipertiroidismul afectează 0,2% dintre gravide, boala Graves fiind cauza principală [49].

 

Hipertiroidismul matern este asociat cu o serie de efecte adverse asupra mamei și fătului, inclusiv preeclampsie, naștere prematură, insuficiență cardiacă și RCIU [49]. Atât hipotiroidismul evident, cât și hipotiroidismul subclinic sunt asociate cu efecte adverse, cum ar fi riscul de avort, naștere prematură, restricție de creștere, hipertensiune gestațională, abrupție placentară și tulburări de dezvoltare neuropsihologică a nou-născutului [50].

ACOG nu recomandă screening-ul universal pentru tulburările tiroidiene în sarcină deoarece identificarea și tratamentul hipotiroidismului matern subclinic nu a îmbunătățit funcția cognitivă a nou-născutului [51, 52]. Testarea funcției tiroidiene trebuie efectuată la pacienții cu antecedente personale sau familiale de tulburări tiroidiene, diabet de tip 1 sau suspiciune clinică de boală tiroidiană. Creșterea ușoară a volumului glandei tiroide nu este un criteriu suficient pentru screening, deoarece o creștere cu 30% a volumului glandei tiroide în timpul sarcinii este fiziologică. Pe de altă parte, screening-ul este necesar la pacienții cu o glanda tiroidă mărită semnificativ sau cu noduli tiroidieni [51].

Alte organizații, cum ar fi Asociația Americană a Endocrinologilor Clinici și Asociația Americană a Tiroidei, au abordări diferite pentru depistarea hipotiroidismului în timpul sarcinii. Deoarece se estimează că 2-3% dintre gravide au hipotiroidism subclinic, diagnosticul corect nu poate fi pus fără screening sistematic. Unele studii au evidențiat faptul că prin testarea selectivă a pacienților considerați cu risc crescut, 30-80% dintre pacienții cu hipotiroidism ar rămâne nediagnosticați [48].      

O meta-analiză recentă a demonstrat asocierea dintre tulburările tiroidiene în timpul sarcinii și riscul de a dezvolta tulburări neurologice (ADHD, epilepsie), tulburări cardiometabolice și respiratorii, precum și disfuncție tiroidiană în copilărie. Autorii consideră că testarea de rutină a funcției tiroidiene ar trebui luată în considerare la toți pacienții [49].      

Testele de screening utilizate sunt TSH și hormonii tiroidieni. Primul test de screening este TSH [52]. Prezența anticorpilor anti-peroxidaza tiroidiana sau a anticorpilor anti-tiroglobulinei s-a dovedit a fi un factor de risc important pentru hipotiroidism în timpul sarcinii sau postpartum. Prin urmare, unii autori recomandă screeningul nu numai prin TSH, ci și prin anticorpi anti-peroxidază tiroidiană. Măsurarea anticorpilor anti-tiroglobulină este recomandată atunci când TSH are valori crescute, iar anticorpii anti-peroxidază tiroidiană sunt negativi [53].

Screening pentru nașterea prematură

Nașterea prematură continuă să fie una dintre principalele cauze ale mortalității și morbidității perinatale la nivel global. Aproximativ 11% dintre copii se nasc prematur la nivel mondial. Nou-născuții prematuri necesită spitalizare prelungită și prezintă un risc crescut de sechele neurologice, boli respiratorii, orbire, surditate, enterocolită necrozantă, dificultăți de alimentație și hemoragie intraventriculară [54].

O modalitate de screening pentru nașterea prematură este reprezentată de măsurarea cu ultrasunete a lungimii colului uterin. Un col uterin scurt în al doilea trimestru este unul dintre cei mai puternici factori de risc pentru nașterea prematură [54]. Măsurarea transvaginală a colului uterin este considerată standardul de aur, fiind sigură, fiabilă și reproductibilă atunci când este efectuată de personal calificat [54, 55]. Între 16-24 săptămâni un col uterin cu o lungime mai mică de 25 mm este considerat scurt. Chiar și la pacienții cu o lungime normală a colului uterin, riscul de naștere prematură rămâne invers proporțional cu lungimea colului uterin [54].

       

Prezența ecografică a unei zone hiperecogene dense la nivelul lichidului amniotic în apropierea deschiderii cervicale interne a fost numită sludge amniotic. Acesta s-a dovedit a fi un factor predictiv independent pentru nașterea prematură. Atunci când este combinat cu măsurarea lungimii cervicale, poate îmbunătăți rezultatele sarcinii [56]. Un studiu pe 181 de pacienți a demonstrat un risc crescut de naștere prematură recurentă asociat cu dilatarea canalului endocervical de 2-4 mm în timpul ecografiei endovaginale din al doilea trimestru de sarcină, indiferent de lungimea cervicală [57]. În ultimii ani, a existat un interes crescut pentru dezvoltarea de noi tehnici de îmbunătățire a predicției nașterii premature. Indicele de consistență cervicală, care este determinat prin măsurarea anteroposterioră a diametrului colului uterin cu și fără presiune cervicală, s-a dovedit a fi un predictor comparabil cu lungimea colului uterin. Cu toate acestea, sunt necesare studii suplimentare [56].

Elastografia cervicală este propusă ca o posibilă metodă de screening în viitor, care poate fi combinată cu măsurarea colului uterin [58]. O altă modalitate de screening este reprezentată de fibronectina fetală, o glicoproteină din matricea extracelulară care se găsește în membranele amniotice, deciduă și citotrofoblast. Poate fi identificat în secrețiile vaginale și cervicale în toate sarcinile, dar valorile peste 50 ng/ml au fost asociate cu un risc crescut de naștere prematură. Utilizarea fibronectinei fetale în combinație cu măsurarea colului uterin la pacienții cu simptome acute de naștere prematură ar putea fi utilă, dar datele sunt limitate și implementarea de rutină necesită studii suplimentare [55].

Screeningul bolilor infecțioase

Deși majoritatea infecțiilor din timpul sarcinii au un impact minor, unele dintre ele pot afecta mama, fătul sau ambii. Screening-ul trebuie să vizeze acele boli infecțioase care pot avea consecințe nefavorabile și, în plus, screening-ul trebuie să fie cost-eficient [59].  

Infecția cu virusul rubeolei a fost prima asociată cu malformații congenitale. Înainte de introducerea vaccinului, virusul a provocat malformații la aproximativ 4/1000 de nașteri. Rata de transmitere verticală este cea mai mare în primul trimestru (80-90%) și scade de la 54% între 13-19 săptămâni la 25% după 20 de săptămâni de gestație. Peste 90% dintre mamele afectate de boala in primul trimestru vor naste copii cu malformatii severe. Screening-ul în sarcină nu are ca scop depistarea bolii, ci stabilirea stării imunitare. Mamelor neimunizate li se recomandă vaccinarea după naștere. Screeningul pentru imunizarea cu virusul rubeolei este disponibil ca screening standard la nivel mondial. Prevalența rubeolei este în scădere, astfel încât screening-ul nu mai este necesar în anumite regiuni. În regiunile în care disponibilitatea vaccinurilor este scăzută, cum ar fi Africa, Asia de Sud-Est și Europa de Est, screening-ul universal trebuie continuat [59].

Streptococul de grup B (SGB) este o bacterie gram-pozitivă care colonizează tractul respirator superior, tractul gastrointestinal și tractul genito-urinar la aproximativ 30% dintre adulții asimptomatici. Streptococul de grup B poate crește riscul de infecții urinare, corioamnionită, endometrită, sepsis, naștere prematură și moarte fetală intrauterină. De asemenea, poate duce la o serie de complicații la nou-născut, cum ar fi meningita, pneumonia și sepsisul neonatal [60].

Indiferent de modalitatea de naștere aleasă, toate gravidele trebuie testate pentru streptococul de grup B între 36-38 săptămâni, cu excepția cazului în care profilaxia antibiotică intrapartum este indicată în contextul bacteriuriei SGB în timpul sarcinii sau al unui nou-născut anterior infectat cu SGB [61].   

Prezența streptococului de grup B necesită profilaxia antibiotică intravenoasă în timpul travaliului și în cazul rupturii membranelor înainte de începerea travaliului. Această abordare a condus la o scădere a infecției cu streptococ neonatal cu 80% în SUA [60].

Prevalența globală a hepatitei virale este ridicată și în creștere. Aceste afecțiuni pot afecta semnificativ femeile însărcinate, provocând o mortalitate crescută și morbiditate perinatală. Hepatita B este cea mai frecventă formă de hepatită virală, iar screening-ul acesteia se face în mod obișnuit în timpul sarcinii [62].       

Identificarea gravidelor cu infecție cronică cu virusul hepatitei B prin screening universal a avut un impact major asupra reducerii riscului de infecție neonatală. Modalitatea de screening recomandată este testarea antigenului Hbs. Nou-născuții din mame cu antigen Hbs pozitiv trebuie să fie vaccinați împotriva hepatitei B și să primească imunoglobulină umană împotriva hepatitei B în primele 12 ore de la naștere, indiferent dacă mama a primit sau nu tratament antiviral în timpul sarcinii [63].      

În ceea ce privește screening-ul hepatitei C, unele organizații, precum ACOG și Societatea de Medicină Materno-Fetală (SMFM), recomandă screening-ul pacienților cu risc de infecție. Acest tip de screening nu s-a dovedit a fi eficient. Prin urmare, screening-ul universal este recomandat de alte organizații (Infectious Disease Society of America și American Association for the Study of Liver Diseases) [64].     

O altă afecțiune pentru care se face screening-ul în timpul sarcinii este infecția cu00 HIV. Acest lucru are un risc crescut de transmitere de la mamă la făt dacă mama nu este tratată. Astfel, tuturor pacienților ar trebui să li se ofere testarea HIV la prima vizită prenatală. În cazul pacienților HIV negativi, dar care fac parte dintr-o categorie cu risc crescut de infecție, testarea trebuie repetă la fiecare trimestru [65].     

Infecția sifilitică maternă este asociată cu creșterea riscului de deces intrauterin fetal cu 21%, creșterea riscului de naștere prematură cu 6% și creșterea riscului de deces neonatal cu 9%. Toate femeile însărcinate trebuie testate pentru sifilis la prima vizită prenatală. Testarea sifilisului este, de asemenea, recomandată ca parte a evaluării morții fetale intrauterine. Screening-ul și tratamentul la începutul sarcinii sunt asociate cu o scădere a incidenței sifilisului congenital, a nașterii premature, a greutății mici la naștere și a decesului fetal și neonatal. Pacienții cu risc crescut de a face boala sau cei din zone cu prevalență mare a sifilisului trebuie retestate între 28-32 de săptămâni și la naștere [66].

Screeningul de rutină pentru pacienții cu risc scăzut de infecție cu Toxoplasma gondii nu este recomandat. Este important să se ia în considerare costurile, factorii de risc, disponibilitatea testelor adecvate, incidența relativ scăzută a infecției acute, sensibilitatea scăzută a screening-ului (rezultate fals pozitive) și eficacitatea tratamentului în timpul sarcinii. Screeningul universal este disponibil în multe țări europene, deși costurile și beneficiile nu au fost evaluate corespunzător. Prin urmare, screening-ul este recomandat pacienților cu risc crescut, precum cei HIV-pozitivi sau imunosupresivi, sau dacă evaluarea ecografică relevă modificări precum calcificări intracraniene, microcefalie, hidrocefalie, ascita, hepatomegalie, RCIU [67].

Infecția cu CMV este cea mai frecventă infecție virală în timpul sarcinii, precum și cea mai frecventă cauză de surditate neurosensorială și leziuni neurologice la nou-născuții infectați intrauterin. Screeningul serologic nu este dovedit a avea suficientă sensibilitate și specificitate. În plus, niciun tratament nu reduce riscul de transmitere verticală sau de deteriorare a fătului. Prin urmare, screening-ul universal nu este recomandat. Majoritatea țărilor au inclus în screening pacienții cu suspiciune de infecție, pacienți seronegativi care dezvoltă simptome sugestive pentru CMV sau în cazul malformațiilor fetale asociate cu infecția cu CMV [59].              

Screening pentru redresarea creșterii intrauterine (RCIU)   

RCIU este o cauză majoră a morbidității fetale și neonatale și este definită de o rată de creștere care este mai mică decât potențialul de creștere al acelui făt [68].

Restricția precoce a creșterii fetale (înainte de 32 de săptămâni), în absența anomaliilor congenitale, este definită ca raportul dintre circumferința abdominală a fătului și greutatea estimată a fătului (AC/EFW) < al 3-lea centil sau absența fluxului final diastolic într-o arteră ombilicală (UA- AEDF) sau AC/EFW < centilul 10 combinat cu indicele de pulsatilitate al arterei uterine (UtA-PI) > centilul 95 și/sau indicele de pulsatilitate al arterei ombilicale (UA-PI) > centilul 95 [69].

Restricția tardivă a creșterii fetale (după 32 de săptămâni), în absența anomaliilor congenitale este definită ca raportul dintre circumferința abdominală fetală și greutatea fetală estimată (AC/EFW) < al treilea centil sau cel puțin două din trei dintre următoarele: AC/EFW < al 10-lea centil, AC/EFW încrucișând centile > 2 quartile pe centile de creștere, raportul cerebroplacentar (CPR) < al 5-lea centil sau UA-PI > al 95-lea centil [69]. 

În prezent, screening-ul de rutină al RCIU folosind biomarkeri nu este recomandat. Cu toate acestea, dacă biomarkerii sunt disponibili după screening-ul genetic, aceștia pot fi utilizați pentru stratificarea riscului [70].      

S-a demonstrat că o serie de markeri cu ultrasunete ar avea valoare predictivă pentru RCIU. Printre acestea se numără fluxul Doppler pe arterele uterine, morfologia placentară și volumul. Cu toate acestea, având în vedere valoarea lor predictivă modestă, nu este recomandată utilizarea lor pentru screening-ul universal [70].      

În prezent, nu există un test de screening cu predictivitate suficient de bună pentru a fi utilizat în mod curent. Cercetările se concentrează pe obținerea de modele predictive care combină o serie de parametri, precum factori de risc pentru RCIU, tensiunea arterială maternă, fluxul Doppler pe arterele uterine și anumiți biomarkeri. Cu toate acestea, aceste modele predictive nu au fost suficient validate și trebuie efectuate studii suplimentare [70].     

 În ceea ce privește morfologia trimestrului trei pentru screeningul IUGR, în țări precum SUA, Marea Britanie și multe altele, acest lucru este recomandat doar în anumite cazuri selectate. Sovio și colegii săi au demonstrat că screening-ul universal triplează sensibilitatea detectării SGA, dar pentru fiecare făt cu greutate mică pentru vârsta gestațională identificat corect, au fost identificate două rezultate fals pozitive [71].

Screening pentru trombofilie

Termenul de trombofilie este folosit pentru a descrie acele afecțiuni asociate cu un risc crescut de tromboembolism venos, afecțiuni care pot fi moștenite sau dobândite [72].

Screening-ul pentru trombofilie este costisitor și, în prezent, nu există un tratament eficace dovedit pentru femeile cu avorturi spontane recurente și trombofilie moștenită. Unele organizații nu recomandă screening-ul pentru trombofilie moștenită, chiar dacă pacienta are antecedente de complicații ale sarcinii [72].

ACOG recomandă screening-ul pentru trombofilie numai atunci când rezultatul ar putea influența deciziile de tratament. Pacienții care ar putea beneficia de screening sunt cei cu antecedente de tromboembolism venos sau cei care au rude de gradul I cu trombofilie moștenită cu risc crescut [73].

Screening-ul pentru trombofilie moștenită recomandat pentru femeile cu antecedente de tromboembolism venos ar trebui să includă mutația factorului V Leiden, mutația genei protrombină G20210A, detectarea deficitului de antitrombină și a deficitului de proteină S și C. Screening-ul pentru trombofilia dobândită include dozarea anticorpilor antifosfolipidici [73].

Concluzie

Screeningul prenatal este un instrument crucial pentru identificarea riscurilor potențiale pentru sănătate atât pentru mamă, cât și pentru făt în timpul sarcinii. Diferitele teste disponibile oferă valori valoroase informații care pot ajuta obstetricienii, specialiștii materno-fetali și pediatrii să dezvolte un plan cuprinzător de îngrijire pentru viitoarele mame și să ajute pacienții să ia decizii informate cu privire la sarcina lor, inclusiv opțiuni de management și îngrijire medicală, asigurând cel mai bun rezultat posibil atât pentru mama si copilul. Cu toate acestea, este important de reținut că testele de screening nu sunt perfecte și pot apărea rezultate fals pozitive și fals negative. În plus, este important să înțelegem limitările și riscurile potențiale asociate cu procedurile de diagnostic invazive care pot fi recomandate în urma unui rezultat pozitiv al screening-ului. În general, screening-ul prenatal joacă un rol vital în asigurarea celor mai bune rezultate posibile de sănătate atât pentru mamă, cât și pentru copil și ar trebui să fie considerat o componentă esențială a îngrijirii prenatale.

 

1. Conner SN, Longman RE, Cahill AG. The role of ultrasound in the diagnosis of fetal genetic syndromes. Best Pract Res Clin Obstet Gynaecol. 2014 Apr;28(3):417-28. doi: 10.1016/j.bpobgyn.2014.01.005.
2. Salomon LJ, Alfirevic Z, Bilardo CM, Chalouhi GE, Ghi T, Kagan KO, Lau TK, Papageorghiou AT, Raine-Fenning NJ, Stirnemann J, Suresh S, Tabor A, Timor-Tritsch IE, Toi A, Yeo G. ISUOG practice guidelines: performance of first-trimester fetal ultrasound scan. Ultrasound Obstet Gynecol. 2013 Jan;41(1):102-13. doi: 10.1002/uog.12342.
3. Doubilet PM. Ultrasound evaluation of the first trimester. Radiol Clin North Am. 2014 Nov;52(6):1191-9. doi: 10.1016/j.rcl.2014.07.004.
4. Edwards L, Hui L. First and second trimester screening for fetal structural anomalies. Semin Fetal Neonatal Med. 2018 Apr;23(2):102-111. doi: 10.1016/j.siny.2017.11.005.
5. Krstić N, Običan SG. Current landscape of prenatal genetic screening and testing. Birth Defects Res. 2020 Mar 1;112(4):321-331. doi: 10.1002/bdr2.1598.
6. Yeo L, Guzman ER, Day-Salvatore D, Walters C, Chavez D, Vintzileos AM. Prenatal detection of fetal trisomy 18 through abnormal sonographic features. J Ultrasound Med. 2003 Jun;22(6):581-90; quiz 591-2. doi: 10.7863/jum.2003.22.6.581.
7. Watson WJ, Miller RC, Wax JR, Hansen WF, Yamamura Y, Polzin WJ. Sonographic detection of trisomy 13 in the first and second trimesters of pregnancy. J Ultrasound Med. 2007 Sep;26(9):1209-14.
8. Wright D, Syngelaki A, Bradbury I, Akolekar R, Nicolaides KH. First-trimester screening for trisomies 21, 18 and 13 by ultrasound and biochemical testing. Fetal Diagn Ther. 2014;35(2):118-26. doi: 10.1159/000357430.
9. Kagan KO, Staboulidou I, Cruz J, Wright D, Nicolaides KH. Two-stage first-trimester screening for trisomy 21 by ultrasound assessment and biochemical testing. Ultrasound Obstet Gynecol. 2010 Nov;36(5):542-7. doi: 10.1002/uog.7663.
10. Kagan KO, Cicero S, Staboulidou I, Wright D, Nicolaides KH. Fetal nasal bone in screening for trisomies 21, 18 and 13 and Turner syndrome at 11-13 weeks of gestation. Ultrasound Obstet Gynecol. 2009 Mar;33(3):259-64. doi: 10.1002/uog.6318.
11. Maiz N, Wright D, Ferreira AF, Syngelaki A, Nicolaides KH. A mixture model of ductus venosus pulsatility index in screening for aneuploidies at 11-13 weeks' gestation. Fetal Diagn Ther. 2012;31(4):221-9. doi: 10.1159/000337322.
12. Kagan KO, Hoopmann M, Abele H, Alkier R, Lüthgens K. First-trimester combined screening for trisomy 21 with different combinations of placental growth factor, free β-human chorionic gonadotropin and pregnancy-associated plasma protein-A. Ultrasound Obstet Gynecol. 2012 Nov;40(5):530-5. doi: 10.1002/uog.11173.
13. Wright D, Bradbury I, Benn P, Cuckle H, Ritchie K. Contingent screening for Down syndrome is an efficient alternative to non-disclosure sequential screening. Prenat Diagn. 2004 Oct;24(10):762-6. doi: 10.1002/pd.974.
14. Abele H, Wagner P, Sonek J, Hoopmann M, Brucker S, Artunc-Ulkumen B, Kagan KO. First trimester ultrasound screening for Down syndrome based on maternal age, fetal nuchal translucency and different combinations of the additional markers nasal bone, tricuspid and ductus venosus flow. Prenat Diagn. 2015 Dec;35(12):1182-6. doi: 10.1002/pd.4664.
15. Palomaki GE, Knight GJ, Neveux LM, Pandian R, Haddow JE. Maternal serum invasive trophoblast antigen and first-trimester Down syndrome screening. Clin Chem. 2005 Aug;51(8):1499-504. doi: 10.1373/clinchem.2005.050567.
16. Carlson LM, Vora NL. Prenatal Diagnosis: Screening and Diagnostic Tools. Obstet Gynecol Clin North Am. 2017 Jun;44(2):245-256. doi: 10.1016/j.ogc.2017.02.004.
17. Jelin AC, Sagaser KG, Wilkins-Haug L. Prenatal Genetic Testing Options. Pediatr Clin North Am. 2019 Apr;66(2):281-293. doi: 10.1016/j.pcl.2018.12.016.
18. Chitayat D, Langlois S, Douglas Wilson R; SOGC GENETICS COMMITTEE; CCMG PRENATAL DIAGNOSIS COMMITTEE. Prenatal screening for fetal aneuploidy in singleton pregnancies. J Obstet Gynaecol Can. 2011 Jul;33(7):736-750. doi: 10.1016/S1701-2163(16)34961-1.
19. Breveglieri G, D'Aversa E, Finotti A, Borgatti M. Non-invasive Prenatal Testing Using Fetal DNA. Mol Diagn Ther. 2019 Apr;23(2):291-299. doi: 10.1007/s40291-019-00385-2.
20. Skrzypek H, Hui L. Noninvasive prenatal testing for fetal aneuploidy and single gene disorders. Best Pract Res Clin Obstet Gynaecol. 2017 Jul;42:26-38. doi: 10.1016/j.bpobgyn.2017.02.007.
21. Bustamante-Aragonés A, Rodríguez de Alba M, Perlado S, Trujillo-Tiebas MJ, Arranz JP, Díaz-Recasens J, Troyano-Luque J, Ramos C. Non-invasive prenatal diagnosis of single-gene disorders from maternal blood. Gene. 2012 Aug 1;504(1):144-9. doi: 10.1016/j.gene.2012.04.045.
22. Scotchman E, Shaw J, Paternoster B, Chandler N, Chitty LS. Non-invasive prenatal diagnosis and screening for monogenic disorders. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol. 2020 Oct;253:320-327. doi: 10.1016/j.ejogrb.2020.08.001.
23. Hartwig TS, Ambye L, Sørensen S, Jørgensen FS. Discordant non-invasive prenatal testing (NIPT) - a systematic review. Prenat Diagn. 2017 Jun;37(6):527-539. doi: 10.1002/pd.5049.
24. Wilkins-Haug L, Zhang C, Cerveira E, Ryan M, Mil-Homens A, Zhu Q, Reddi H, Lee C, Bianchi DW. Biological explanations for discordant noninvasive prenatal test results: Preliminary data and lessons learned. Prenat Diagn. 2018 May;38(6):445-458. doi: 10.1002/pd.5260.
25. Taylor-Phillips S, Freeman K, Geppert J, Agbebiyi A, Uthman OA, Madan J, Clarke A, Quenby S, Clarke A. Accuracy of non-invasive prenatal testing using cell-free DNA for detection of Down, Edwards and Patau syndromes: a systematic review and meta-analysis. BMJ Open. 2016 Jan 18;6(1):e010002. doi: 10.1136/bmjopen-2015-010002.
26. Karim JN, Roberts NW, Salomon LJ, Papageorghiou AT. Systematic review of first-trimester ultrasound screening for detection of fetal structural anomalies and factors that affect screening performance. Ultrasound Obstet Gynecol. 2017 Oct;50(4):429-441. doi: 10.1002/uog.17246.
27. Karim JN, Bradburn E, Roberts N, Papageorghiou AT; ACCEPTS study. First-trimester ultrasound detection of fetal heart anomalies: systematic review and meta-analysis. Ultrasound Obstet Gynecol. 2022 Jan;59(1):11-25. doi: 10.1002/uog.23740.
28. Bravo-Valenzuela NJ, Peixoto AB, Araujo Júnior E. Prenatal diagnosis of congenital heart disease: A review of current knowledge. Indian Heart J. 2018 Jan-Feb;70(1):150-164. doi: 10.1016/j.ihj.2017.12.005.
29. Practice Bulletin No. 187: Neural Tube Defects. Obstet Gynecol. 2017 Dec;130(6):e279-e290. doi: 10.1097/AOG.0000000000002412.
30. Dias T, Sairam S, Kumarasiri S. Ultrasound diagnosis of fetal renal abnormalities. Best Pract Res Clin Obstet Gynaecol. 2014 Apr;28(3):403-15. doi: 10.1016/j.bpobgyn.2014.01.009.
31. Blaas HG. Detection of structural abnormalities in the first trimester using ultrasound. Best Pract Res Clin Obstet Gynaecol. 2014 Apr;28(3):341-53. doi: 10.1016/j.bpobgyn.2013.11.004.
32. Johns EC, Denison FC, Norman JE, Reynolds RM. Gestational Diabetes Mellitus: Mechanisms, Treatment, and Complications. Trends Endocrinol Metab. 2018 Nov;29(11):743-754. doi: 10.1016/j.tem.2018.09.004.
33. American Diabetes Association. 2. Classification and Diagnosis of Diabetes: Standards of Medical Care in Diabetes-2021. Diabetes Care. 2021 Jan;44(Suppl 1):S15-S33. doi: 10.2337/dc21-S002.
34. Sert UY, Ozgu-Erdinc AS. Gestational Diabetes Mellitus Screening and Diagnosis. Adv Exp Med Biol. 2021;1307:231-255. doi: 10.1007/5584_2020_512.
35. Immanuel J, Simmons D. Screening and Treatment for Early-Onset Gestational Diabetes Mellitus: a Systematic Review and Meta-analysis. Curr Diab Rep. 2017 Oct 2;17(11):115. doi: 10.1007/s11892-017-0943-7.
36. Benhalima K, Devlieger R, Van Assche A. Screening and management of gestational diabetes. Best Pract Res Clin Obstet Gynaecol. 2015 Apr;29(3):339-49. doi: 10.1016/j.bpobgyn.2014.07.026.
37. Thayer SM, Lo JO, Caughey AB. Gestational Diabetes: Importance of Follow-up Screening for the Benefit of Long-term Health. Obstet Gynecol Clin North Am. 2020 Sep;47(3):383-396. doi: 10.1016/j.ogc.2020.04.002.
38. American Diabetes Association. 14. Management of Diabetes in Pregnancy: Standards of Medical Care in Diabetes-2020. Diabetes Care. 2020 Jan;43(Suppl 1):S183-S192. doi: 10.2337/dc20-S014.
39. Mosimann B, Amylidi-Mohr SK, Surbek D, Raio L. FIRST TRIMESTER SCREENING FOR PREECLAMPSIA - A SYSTEMATIC REVIEW. Hypertens Pregnancy. 2020 Feb;39(1):1-11. doi: 10.1080/10641955.2019.1682009.
40. Poon LC, Shennan A, Hyett JA, Kapur A, Hadar E, Divakar H, McAuliffe F, da Silva Costa F, von Dadelszen P, McIntyre HD, Kihara AB, Di Renzo GC, Romero R, D'Alton M, Berghella V, Nicolaides KH, Hod M. The International Federation of Gynecology and Obstetrics (FIGO) initiative on pre-eclampsia: A pragmatic guide for first-trimester screening and prevention. Int J Gynaecol Obstet. 2019 May;145 Suppl 1(Suppl 1):1-33. doi: 10.1002/ijgo.12802.
41. Ramos JGL, Sass N, Costa SHM. Preeclampsia. Rev Bras Ginecol Obstet. 2017 Sep;39(9):496-512. English. doi: 10.1055/s-0037-1604471.
42. Wright A, Wright D, Syngelaki A, Georgantis A, Nicolaides KH. Two-stage screening for preterm preeclampsia at 11-13 weeks' gestation. Am J Obstet Gynecol. 2019 Feb;220(2):197.e1-197.e11. doi: 10.1016/j.ajog.2018.10.092.
43. Rolnik DL, Wright D, Poon LCY, Syngelaki A, O'Gorman N, de Paco Matallana C, Akolekar R, Cicero S, Janga D, Singh M, Molina FS, Persico N, Jani JC, Plasencia W, Papaioannou G, Tenenbaum-Gavish K, Nicolaides KH. ASPRE trial: performance of screening for preterm pre-eclampsia. Ultrasound Obstet Gynecol. 2017 Oct;50(4):492-495. doi: 10.1002/uog.18816.
44. Ghesquière L, Garabedian C, Coulon C, Verpillat P, Rakza T, Wibaut B, Delsalle A, Subtil D, Vaast P, Debarge V. Management of red blood cell alloimmunization in pregnancy. J Gynecol Obstet Hum Reprod. 2018 May;47(5):197-204. doi: 10.1016/j.jogoh.2018.02.001.
45. Tyndall C, Cuzzilla R, Kane SC. The rhesus incompatible pregnancy and its consequences for affected fetuses and neonates. Transfus Apher Sci. 2020 Oct;59(5):102948. doi: 10.1016/j.transci.2020.102948.
46. Fasano RM. Hemolytic disease of the fetus and newborn in the molecular era. Semin Fetal Neonatal Med. 2016 Feb;21(1):28-34. doi: 10.1016/j.siny.2015.10.006.
47. ACOG Practice Bulletin No. 192: Management of Alloimmunization During Pregnancy. Obstet Gynecol. 2018 Mar;131(3):e82-e90. doi: 10.1097/AOG.0000000000002528.
48. Blatt AJ, Nakamoto JM, Kaufman HW. National status of testing for hypothyroidism during pregnancy and postpartum. J Clin Endocrinol Metab. 2012 Mar;97(3):777-84. doi: 10.1210/jc.2011-2038.
49. Ge GM, Leung MTY, Man KKC, Leung WC, Ip P, Li GHY, Wong ICK, Kung AWC, Cheung CL. Maternal Thyroid Dysfunction During Pregnancy and the Risk of Adverse Outcomes in the Offspring: A Systematic Review and Meta-Analysis. J Clin Endocrinol Metab. 2020 Dec 1;105(12):dgaa555. doi: 10.1210/clinem/dgaa555.
50. Vaidya B, Hubalewska-Dydejczyk A, Laurberg P, Negro R, Vermiglio F, Poppe K. Treatment and screening of hypothyroidism in pregnancy: results of a European survey. Eur J Endocrinol. 2012 Jan;166(1):49-54. doi: 10.1530/EJE-11-0729.
51. Thyroid Disease in Pregnancy: ACOG Practice Bulletin, Number 223. Obstet Gynecol. 2020 Jun;135(6):e261-e274. doi: 10.1097/AOG.0000000000003893.
52. Lazarus J, Brown RS, Daumerie C, Hubalewska-Dydejczyk A, Negro R, Vaidya B. 2014 European thyroid association guidelines for the management of subclinical hypothyroidism in pregnancy and in children. Eur Thyroid J. 2014 Jun;3(2):76-94. doi: 10.1159/000362597.
53. Springer D, Jiskra J, Limanova Z, Zima T, Potlukova E. Thyroid in pregnancy: From physiology to screening. Crit Rev Clin Lab Sci. 2017 Mar;54(2):102-116. doi: 10.1080/10408363.2016.1269309.
54. Glover AV, Manuck TA. Screening for spontaneous preterm birth and resultant therapies to reduce neonatal morbidity and mortality: A review. Semin Fetal Neonatal Med. 2018 Apr;23(2):126-132. doi: 10.1016/j.siny.2017.11.007.
55. Son M, Miller ES. Predicting preterm birth: Cervical length and fetal fibronectin. Semin Perinatol. 2017 Dec;41(8):445-451. doi: 10.1053/j.semperi.2017.08.002.
56. Suff N, Story L, Shennan A. The prediction of preterm delivery: What is new? Semin Fetal Neonatal Med. 2019 Feb;24(1):27-32. doi: 10.1016/j.siny.2018.09.006.
57. Yost NP, Owen J, Berghella V, MacPherson C, Swain M, Dildy GA 3rd, Miodovnik M, Langer O, Sibai B; National Institute of Child Health and Human Development, Maternal-Fetal Medicine Units Network. Second-trimester cervical sonography: features other than cervical length to predict spontaneous preterm birth. Obstet Gynecol. 2004 Mar;103(3):457-62. doi: 10.1097/01.AOG.0000113618.24824.fb.
58. Oskovi Kaplan ZA, Ozgu-Erdinc AS. Prediction of Preterm Birth: Maternal Characteristics, Ultrasound Markers, and Biomarkers: An Updated Overview. J Pregnancy. 2018 Oct 10;2018:8367571. doi: 10.1155/2018/8367571.
59. Ahmed B, Konje JC. Screening for infections in pregnancy - An overview of where we are today. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol. 2021 Aug;263:85-93. doi: 10.1016/j.ejogrb.2021.06.002.
60. Pangerl S, Sundin D, Geraghty S. Group B Streptococcus Screening Guidelines in Pregnancy: A Critical Review of Compliance. Matern Child Health J. 2021 Feb;25(2):257-267. doi: 10.1007/s10995-020-03113-z.
61. Prevention of Group B Streptococcal Early-Onset Disease in Newborns: ACOG Committee Opinion, Number 797. Obstet Gynecol. 2020 Feb;135(2):e51-e72. doi: 10.1097/AOG.0000000000003668.
62. Chilaka VN, Konje JC. Viral Hepatitis in pregnancy. Eur J Obstet Gynecol Reprod Biol. 2021 Jan;256:287-296. doi: 10.1016/j.ejogrb.2020.11.052. Epub 2020
63. Society for Maternal-Fetal Medicine (SMFM); Dionne-Odom J, Tita AT, Silverman NS. #38: Hepatitis B in pregnancy screening, treatment, and prevention of vertical transmission. Am J Obstet Gynecol. 2016 Jan;214(1):6-14. doi: 10.1016/j.ajog.2015.09.100.
64. Koniares KG, Fadlallah H, Kolettis DS, Vindenes T. Hepatitis C virus screening in pregnancy. Am J Obstet Gynecol MFM. 2020 Aug;2(3):100123. doi: 10.1016/j.ajogmf.2020.100123.
65. Keenan-Lindsay L, Yudin MH. No. 185-HIV Screening in Pregnancy. J Obstet Gynaecol Can. 2017 Jul;39(7):e54-e58. doi: 10.1016/j.jogc.2017.04.009.
66. Adhikari EH. Syphilis in Pregnancy. Obstet Gynecol. 2020 May;135(5):1121-1135. doi: 10.1097/AOG.0000000000003788.
67. Paquet C, Yudin MH. No. 285-Toxoplasmosis in Pregnancy: Prevention, Screening, and Treatment. J Obstet Gynaecol Can. 2018 Aug;40(8):e687-e693. doi: 10.1016/j.jogc.2018.05.036.
68. Sharma D, Shastri S, Farahbakhsh N, Sharma P. Intrauterine growth restriction - part 1. J Matern Fetal Neonatal Med. 2016 Dec;29(24):3977-87. doi: 10.3109/14767058.2016.1152249.
69. Gordijn SJ, Beune IM, Thilaganathan B, Papageorghiou A, Baschat AA, Baker PN, Silver RM, Wynia K, Ganzevoort W. Consensus definition of fetal growth restriction: a Delphi procedure. Ultrasound Obstet Gynecol. 2016 Sep;48(3):333-9. doi: 10.1002/uog.15884.
70. Melamed N, Baschat A, Yinon Y, Athanasiadis A, Mecacci F, Figueras F, Berghella V, Nazareth A, Tahlak M, McIntyre HD, Da Silva Costa F, Kihara AB, Hadar E, McAuliffe F, Hanson M, Ma RC, Gooden R, Sheiner E, Kapur A, Divakar H, Ayres-de-Campos D, Hiersch L, Poon LC, Kingdom J, Romero R, Hod M. FIGO (international Federation of Gynecology and obstetrics) initiative on fetal growth: best practice advice for screening, diagnosis, and management of fetal growth restriction. Int J Gynaecol Obstet. 2021 Mar;152 Suppl 1(Suppl 1):3-57. doi: 10.1002/ijgo.13522.
71. Sovio U, White IR, Dacey A, Pasupathy D, Smith GCS. Screening for fetal growth restriction with universal third trimester ultrasonography in nulliparous women in the Pregnancy Outcome Prediction (POP) study: a prospective cohort study. Lancet. 2015 Nov 21;386(10008):2089-2097. doi: 10.1016/S0140-6736(15)00131-2.
72. Arachchillage DRJ, Makris M. Inherited Thrombophilia and Pregnancy Complications: Should We Test? Semin Thromb Hemost. 2019 Feb;45(1):50-60. doi: 10.1055/s-0038-1657782.