PREVENȚIA DIABETULUI ZAHARAT

Publicat la data: 16 Nov 22

Teodor Salmen

Școala Doctorală, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, București, România

Corespondență: Teodor Salmen, Medic, Doctorand, Diabet Zaharat, Nutriție și Boli Metabolice, teodor.salmen@gmail.com

Rezumat

Diabetul zaharat (DZ) este una dintre cele mai importante probleme de sănătate la nivel mondial și un factor de risc cardiovascular semnificativ. Pentru a asigura profilaxia DZ, atât medicii cât și pacienții trebuie să identifice factorii individuali care sunt în favoarea dezvoltării în continuare a DZ și să găsească modalități de a obține un indice glicemic normal și de a asigura un metabolism sănătos. O categorie specială de risc de dezvoltare a DZ este reprezentată de gravidele cu DZ gestațional (DZG). Screening-ul pentru DZG, aplicarea stilului de viață și intervenția alimentară vor îmbunătăți cu siguranță rezultatul matern și fetal și, de asemenea, bunăstarea pe termen lung a mamei.

Cuvinte-cheie: diabet zaharat, diabet zaharat gestațional, nutriție, stil de viață, profilaxie

 

Diabetul zaharat (DZ) alături de obezitate sunt două boli cronice cu o anumită predispoziție genetică, manifestarea căreia este puternic potențată de factorii de mediu; există de fapt două pandemii ale stilului de viață modern și contextului socio-economic al societății secolului XXI. DZ de tip 2 (DZ2) este cea mai răspândită formă de DZ și este secundară modului de viață actual și mecanismele sale fiziopatologice includ o epuizare progresivă a celulelor pancreatice, cu o dezvoltare secundară a simptomelor clinice sau debut direct al complicațiilor micro și macro-vasculare de DZ.

Când vorbim despre stilul de viață, creșterea sedentarismului, alături de consumul de alimente foarte procesate de tip fast-food, duc la un aport caloric ridicat, nebalansat de consumul caloric scăzut.

Mai mult, mai ales după pandemia de COVID-19, caracteristicile socio-economice ar putea reprezenta o altă latură a problemei, întrucât numărul locurilor de muncă la distanță a crescut semnificativ, determinând o scădere concomitentă a interesului oamenilor pentru îngrijirea de sine și pentru un stil de viață sănătos.

Aspectele de mediu includ industrializarea producției agricole, o accesibilitate ușoară la alimente înalt procesate, în timp ce alimentele rezultate, fructele și legumele, disponibile fără a fi nevoie de un efort semnificativ al individului, conducând, de asemenea, la o balanță negativă între un aport caloric ridicat, ușor accesibil și un consum caloric scăzut în procesul de obținere.

După această introspecție în stilul de viață, aspectele socio-economice și de mediu care pot fi îmbunătățite prin, nu neapărat prevenția medicală, ar trebui să privim mai departe aspectele care stau în mâinile noastre.

Așadar, ar trebui să începem la nivel educațional, respectiv, prin educarea pacienților noștri care suferă doar de supraponderalitate sau obezitate asupra obiceiurilor de alimentație sănătoasă și de somn, încheind procesul de îngrijire cu sfaturi alimentare, activitate fizică, hidratare și managementul indicelui de masă corporală. Un aspect important este consilierea pentru renunțarea la fumat care este, de asemenea, un pilon al managementului pacientului nostru.

Fiecare pacient supraponderal sau obez care este sedentar sau prezintă hipertensiune arterială (HTA), antecedente de boli cardiovasculare, anomalii ale testelor de sânge (colesterol cu ​​lipoproteine ​​de înaltă densitate <35 mg/dL, trigliceride >250 mg/dL, HbA1c≥5,7%, alterarea glicemiei a jeun), antecedente personale de afecțiuni asociate cu rezistența la insulină (sindromul ovarului polichistic, obezitate severă) sau aparține anumitor rase sau etnii sau are antecedente familiale de rudă de gradul I cu DZ, ar trebui testate pentru DZ.

Mai mult, atunci când pacienții dezvoltă sau prezintă elemente de sindrom metabolic, respectiv, obezitate, dislipidemie, HTA sau toleranță redusă la glucoză, ar trebui să adăugăm la abordarea noastră terapii medicale specifice care sunt indicate pentru normalizarea tensiunii arteriale, a nivelului glicemic, creșterea în greutate sau nivelurile lipidice. Acest fapt este mai important în ultima perioadă, în timp ce noi medicamente non-insulnice utilizate la pacienții cu DZ2 au beneficii nu numai asupra controlului metabolic, asupra greutății, dar, de asemenea, sunt dovedite în studiile privind rezultatele cardiovasculare ca având efecte protectoare atât la nivel cardiovascular, cât și renal.

O categorie importantă de paciente sunt femeile cu DZG. Screening-ul pentru DZG se realizează în primul trimestru prin măsurarea glicemiei a jeun, permițând intervenția nutrițională precoce și modificări ale stilului de viață pentru a preveni sau chiar diminua riscul de dezvoltare a DZG sau necesitatea terapiei cu insulină, precum și în al doilea trimestru între 24-28 săptămâni de gestație folosind testul oral de toleranță la glucoză (TTGO). Pacienții cu risc crescut de DZG dar cu un TTGO normal la sfârșitul celui de-al doilea trimestru trebuie retestate cu TTGO la 32 de săptămâni de gestație și să primească în continuare terapie nutrițională sau medicală. Managementul nu diferă foarte mult de cel general, cu stilul de viață și intervenții alimentare, dar singurul tratament uniform agreat este reprezentat de insulinoterapie, în cazul în care prima linie nu reușește să atingă valorile plasmatice dorite de glucoză. Acest fapt subliniază necesitatea unei abordări foarte precaute pentru a preveni necesitatea acesteia. Îngrijirea pacienților nu se oprește aici, deoarece 50% dintre femeile cu DZG sunt expuse riscului de a dezvolta DZ2; TTGO ar trebui efectuat la 6-8 săptămâni după naștere și, ulterior, aceste femei ar trebui să fie examinate anual.

Așadar, prevenirea în DZ este un proces complex care începe de la nivelul primar, pentru a preveni apariția afecțiunii și include piloni precum intervenția în stilul de viață, renunțarea la fumat, scăderea în greutate, intervenția alimentară și activitățile fizice, putând fi extinsă și la nivel secundar, pentru a preveni evoluția și complicația afecțiunilor, care necesită adăugarea insulinoterapiei în caz de DZG și/sau noi medicamente antidiabetice non-insulinice în cazul DZ2, pentru a beneficia de scăderea ratei mortalității cardiovasculare și a riscului cardiovascular.